Lumina pustiește tăriile
Mulțimi de imperii căzânde
Ochiul, acostat de lumină, ezită
State enorme cât insomnia
Caldarâm din oase
Toamnă fără sfârșit
Setea-și descoperă izvoarele ei ascunse
Ultimul propovăduitor predică în pustiu
Închide ochii și ascultă cum cântă lumina:
Amiaza își face cuib în timpanele tale
Închide și deschide ochii:
Nu mai e nimeni pe lume,
Nici chiar tu
Ceea ce nu-i piatră
E lumină, lumină...
traducere de Ion Reniță
din volumul Traduceri din poezia universală,
Editura Știința. Arc 2004
