Lesne
e să triumfezi în soarele verii,
să
cânți în timpul secerii pe carul cu snopi.
Lesne
e sfatul răbdării să dai unor umeri mâhniți,
să
mângâi pe pragul tău călătorul fără de patrie.
Când
untdelemnul și vinul cântă-n preajma porții,
și
roduri și floare copiii noștri ne-aduc,
lesne-i
atunci să n-auzi scâncetul câinilor, flămânda
strigare a corbului, suspinele boului în casa
tăierii.
Uitați
sunt atunci și robul ce calcă și piatra de moară învârte,
prizonierul
prins în verigi,
și
ostașul ce cade lovit între morți.
Lesne
e să adaști în cortul luminii-
și un
zeu atotputernic să vezi în orice lovire de vânt
acolo
afară.
(Din
vol. Patru milenii de poezie în tălmăcirea lui Lucian Blaga, Humanitas, 2012)
