Alexandr Sergheevici Puşkin - Drum de iarnă

Luna se strecoară- alene
Printre ceţi, cernînd scântei,
Şi pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.

Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.

Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt...

Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi...Şi doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea răsar...

Mi-i urît... Dar mîine,Nina,
Va zîmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.

Minutarul,făr-odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.

Surugiul, cu i-e felul,
Moţăie. Sînt trist, mi-e dor...
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor...


traducere de George Lesnea