Johann Wolfgang Goethe - Rugăciune către fecioara Maria

DOCTOR MARIANUS          
          
(în celula cea mai înaltă și mai curată)               
Doamna lumii,doamna noastră,                 
Lasă-mă sub cort de cer                 
Să văd taina ta albastră.                 
Doar atîta eu îți cer.                 
Și îngăduie ce-n piept                 
Gingaș mă frămîntă,               
Să te-ntîmpin ca un drept                
Cu iubire sfîntă.                
Nimenea nu ne înfrînge                
Cînd sublimă poruncești.                 
Scade repede văpaia                
Cînd cu har ne potolești.                
Tu,Fecioară,preacurată,               
Maică,tu,aleasa mea,                  
Peste toate tu regină,                  
Zeilor asemenea.
                   
(.....................................)
                    
Ție, ce ești neatinsă,                  
Ți-e dat, neluat,                 
La tine să vie acei ce                 
Ispitelor cad.                   
Cei ce-n slăbiciuni se zbat                    
Anevoie-s de salvat.                
Singur- cin` și-a sfărîmat                   
Lanț de pofte și păcat?                   
Cît de lesne-aluneci,                    
Pe pămînt te-ntuneci.                     
Cine nu a-nnebunit                   
De-o privire ce-a vrăjit ?
Mater gloriosa vine plutind

CORUL POCĂITELOR                   
Plutești spre înalturi                         
Spre veșnicie.                         
Ascultă tu ruga,                          
Primită să fie,                            
Tu fără seamăn,tu dar,                      
Tu plină-de-har!

MAGNA PECCATRIX
(lUCA VII,36 )
Pentru dragostea ce lacrimi
Fiului tău la picioare
Ca balsamul picurase
Ca să-i fie-mprospătare,
Pentru vasul , ce din plinu-i
Mirodenii a vărsat,
Pentrul părul care moale
Sinte glezne a uscat-

MULIER SAMARITANA
(IOAN , IV)
Pentru piatra de fîntînă
Unde-Avram și-aduse turma,
Pentru ciutura pe care
Și-a lăsat și Domnul urma
Bînd din ea cu sete mare,
Pentru apa cea bogată
Ce de-atuncia veșnic vie,
Lin adapă lumea toată.-

MARIA AEGYPTICA
(Acta sanctorum)
Pentru locul sfînt în care
Domnul fost-a coborît,
Pentru brațul, ce din poartă
Cu-nfruntare m-a gonit,
Pentru lunga pocăință
Prin zeci ani de pustnicie,
Pentru gîndul ce-n nisipuri
Eu l-am scris cu bucurie.

CÎTEȘTRELE
Tu stăpînă-ndurătoare,
Care și de păcătoase
Mari te îngrijești,și care
Tot cîștigul pocăinței
Îl sporești prin veșnicie-
Dă iertare și acestui
Suflet bun, ce doar o dată,
S-a uitat pe sine, iată,
Și-a greșit fără să știe.

UNA POENITENTIUM
(altfel numită și Margareta ,alăturîndu-se)
Cea fără seamăn
Și peste fire,
Tu plină-de-raze,
Apleacă-te,
Îndură-te-apleacă-te
Spre-a mea fericire,
Iubitul din zori
Se-ntoarce prin nori.    
                                                

(Faust)                                 
În românește de Lucian Blaga