Când trece vântisorul prin auritul grâu,
Si-şi leagană verdeata pădurea racoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albastriu
Voios îmi râde pruna cea dulce şi gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulcea primavară,
În ceasul diminetii, în rumeneala serii
Prietenos priveşte frumoasa lacrimioară,
Argintul viu scăldându-şi în roua primăverii.
Când pâraiasul rece, scurgându-se prin vale,
Soptind, ma acufundă în visuri şi uitare,
Poveşti îmi povesteşte de pacea tării sale
De unde el porneşte, cântând fară-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniştire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.
Si-şi leagană verdeata pădurea racoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albastriu
Voios îmi râde pruna cea dulce şi gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulcea primavară,
În ceasul diminetii, în rumeneala serii
Prietenos priveşte frumoasa lacrimioară,
Argintul viu scăldându-şi în roua primăverii.
Când pâraiasul rece, scurgându-se prin vale,
Soptind, ma acufundă în visuri şi uitare,
Poveşti îmi povesteşte de pacea tării sale
De unde el porneşte, cântând fară-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniştire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.
