Kostas Varnalis - Anti-dacă

De poţi să faci pe prostul când altul te repede -

Făcând-o pe deşteptul - şi c-un cuvânt nu-l cerţi;
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De numai peste-o clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;
De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti
Şi totuşi îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept;

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel;
De părăseşti învinsul şi treci cu -nvingătorul
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel ;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa, tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu, poţi altele scorni;

De poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;

De poti să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Şi sub nehotărâre plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: -nainte! doar tu să strigi: -napoi!;

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,
Te faci că ţii la dânşii dar îi înşeli amarnic;

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău
Şi-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi pământul cu tot prisosul său;
Vei fi-ntre domni, întâiul, dar niciodată OM!