William Blake - Durerea altuia

Pot să văd necazul tău
Fără - a  suferi și eu?
Pot să văd tot al tău chin
Fără-a vrea ca să-l alin ?

Să văd oare plîngînd
Durerea-ți ne`mpărtășind?
Tatăl nu ar lăcrima
Fiul lui de-ar suspina ?

Mama chiar ar șovăi
Pruncul ei de s-ar jeli?
Asta , nu ,nu poate fi !
Nu, nicicînd , nu poate fi !

Cel ce tuturor zîmbește
Ar putea-ndura cum crește
Glas de păsări tînguit,
Plîns de prunc neostoit ?

Lîngă cuib n-ar alerga
Alinarea să le-o dea ?
Lîngă leagăn n-ar veni
Plîns de prunc de-ar istovi ?

N-ar veghea necontenit
Să nu afle chip mîhnit ?
Asta , nu , nu poate fi !
Nu,nicicînd, nu poate fi !

Bucuria-I la noi toată;
Ca un prunc se face-ndată ;
Al durerii om se face ,
Chinul nostru nu-i  dă pace.

Să nu crezi că e străin
Domnului al tău suspin ,
Să nu crezi că Cel de sus 
E străin de al tău plîns. 

Bucuria Lui ne-o-mparte
Ca să fim de plînd departe;
Cînd la noi dureri se-adună ,
Cînt de leagăn ne îngînă .


(Cîntecele inocenței )
În romînește de Gabriela Duda )