Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

William SHAKESPEARE – Sonet XIV


Eu nu din stele-mi iau previziune;
Deşi socot există astrogramă,
Dar nu cât să prezic de rău sau bine,
De ciumă, lipsuri sau ce-o fi la toamnă;

Nici n-am să îți dezvălui la minut,
De-ți tună,-ți plouă, sau ce prevestesc,
Nu-i spun alteţei ce e de știut,
Din câte-n stele-mi pare că găsesc.

Din ochii tăi îmi trag înţelepciunea,
Fiind statornici, știu să îi citesc,
Cum mintea însoțește pasiunea,
Și cum, la tine, ele prisosesc;

Şi tot din ei, mai am un prognostic:
La moartea ta, nu va mai fi nimic.






*

Not from the stars do I my judgement pluck;
And yet methinks I have Astronomy,
But not to tell of good or evil luck,
Of plagues, of dearths, or seasons' quality;

Nor can I fortune to brief minutes tell,
Pointing to each his thunder, rain and wind,
Or say with princes if it shall go well
By oft(aught) predict that I in heaven find:

But from thine eyes my knowledge I derive,
And, constant stars, in them I read such art
As truth and beauty shall together thrive,
If from thyself, to store thou wouldst convert;

Or else of thee this I prognosticate:
Thy end is truth's and beauty's doom and date.


Johann C.F. Hölderlin - Amiaza vieţii


Cu galbene flori atârnă
Şi plină de trandafiri sălbatici
Ţara în lac, în amiază,
Voi lebede suave,
Şi bete de săruturi
Vă înmuiaţi capul
În apa sacră şi trează.

Vai mie, de unde voi lua, când
Iarnă va fi, florile, de unde
lumina
Şi, umbra pământului?
Zidurile stau
Mute şi reci. Metalic sună
Steagurile
În bătaia vântului.


(Tălmăcire de Lucian Blaga, apărută în Saeculum, Iulie-August 1943. Reprodus după Caiete de dor, nr.1/1951.)

Ştefan George - Biografie


Ştefan Anton George (n. 12 iulie 1868, Bingen am Rhein - d. 4 decembrie 1933, Locarno) a fost poet, editor şi traducător german, promotor al simbolismului.

Opera

Ştefan George frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaeliţilor englezi, participă la "Pleiada simboliştilor" şi este influenţat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile şi istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre păgânism şi creştinism, dintre spiritul elenistic şi cel catolic medieval.

Poezie

1890: Imnuri ("Hymnen");
1891: Pelerinaje ("Pilgerfahrten");
1892: Elagabalus ("Algabal");
1895: "Die Bücher der Hirten- und Preisgedichte, der Sagen und Sänge und der Hängenden Gärten"
1897: Anul sufletului ("Das Jahr der Seele");
1900: Covorul vieţii şi cântece de vis şi moarte ("Der Teppich des Lebens und die Lieder von Traum und Tod");
1901: Abecedarul ("Die Fibel");
1903: Zile şi fapte ("Tage und Taten");
1907: "Maximin. Ein Gedenkbuch"
1907: Al şaptelea inel ("Der siebente Ring");
1914: "Der Stern des Bundes";
1917:Războiul ("Der Krieg");
1921: Trei cântece ("Drei Gesaenge: An die Toten, Der Dichter in Zeiten der Wirren, Einem jungen Führer im ersten Weltkrieg");
1928: Imperiul cel nou ("Das neue Reich");
1927 - 1934: Opere complete ("Gesamtausgabe der Werke").

Publicistică

1894: Despre poezie ("Über Dichtung");
1905: Poeţi contemporani ("Zeitgenössische Dichter. Umdichtungen. 2 Bände");
1909: Dante, locuri din Divina Comedie ("Dante. Stellen aus der Göttlichen Komödie").

Traduceri

1901: Charles Baudelaire, Florile răului ("Baudelaire. Blumen des Bösen. Umdichtungen"), traducere din franceză;
1909: Shakespeare, Sonete ("Shakespeare Sonnette. Umdichtungen");
1912: Dante, Divina Comedie ("Dante. Göttliche Komödie").

Ştefan George - În sus și-n jos prin licăr de betele...


În sus și-n jos prin licăr de betele
De fag ne-ntoarcem pân' la poartă, afară
În câmp întrezărim printre zăbrele
Migdalul înflorind a doua oară.

Tot căutând băncile neumbrite
De unde voci străine nu ne-alungă,
În vis ni-s brațe-n cruce împletite,
Asupră-ne-i lumina blândă, lungă.

Recunoștință dăm acelui vânt
Prin vârfuri, razelor spre noi cernându-l,
Cu văz și-auz doar în răgazuri, când
Bat coapte fructele lovind pământul.

(traducere de Grete Tartler) 
din ant. Cele mai frumoase poeme de dragoste 


Ştefan George - Dansuri triste


Ca un surîs în aceste descreşteri
Parcul îţi dăruie încă parfum,
În părul tău împrăştiat acum
Amestecă iarba-şarpelui şi iederi.

Aur păstrează grîul vînturat,
Mai puţin ţepos şi înalt poate.
Trandafirii din nou te-au salutat
Blînzi, cu străluciri estompate.

Să tăcem, să nu se audă de noi,
Să fim fericiţi jură-mi apoi,
Chiar dacă nimic nu mai aşteptăm
Decît această plimbare în doi.

*
Urechea ta doar prinde
Un cînt secret ce-i faptă
Abia făcută şoaptă,
Chiar dacă-i stins în minte.

Singur al tău cuvînt
Caută întărire
În sorţii nouă fire,
Comori de pace dînd.

Cu duh bun ne conjuri
Durerile prea bine
Cînd ce fu ziua-n sine
Seara ni-l ia sub múri.

*
Vrei încă mult pe un sol de omidă
Culori să afli-n zile ce-au trecut,
Să speri rod copt în pustia lividă
Să coseşti spice din veri azi sub lut?

Fii fericit doar cînd al umbrei caier
Răsfrînge vis din bogăţii trăite,
Cînd liberator trece prin obositul aer
Din zări un suflu, har ce te cuprinde.

Vezi! Zilele acestea parcă răni arzătoare
S-au stins din soarta noastră grabnic toate,
Dar tot ce pentru noi purta nume de floare
Se readună lîngă izvoarele secate.

*
(variantă)

Mult timp vrei încă pe dezgolit lut
Zilelor moarte să le dai culoare,
Fructe să speri coapte-n pustia mare,
Să coseşti spice din veri ce-au trecut?

Fii fericit doar val de umbre dacă
Răsfrînge calm trăita bogăţie,
Prin aer obosit de stă să treacă
Un suflu ce blîndeţea o învie.

Ca răni arzînd zilele noastre toate
S-au stins din soarta noastră înapoi,
Dar tot ce-a fost nume de flori în noi
Îl regăsim lîngă fîntîni secate.

Traducere din limba germană
de Miron Kiropol


Ştefan George - Floare de crin


Floare de crin!
Regină printre roze triumfale!
Acordă-mi bucurie,
Dă vieţii mele să învie
În sfînta zi a glorificării tale.

Mamă de lumină,
Dintre femei cea mai iubitoare,
Fii a bunătăţii mărturisitoare,
Sufletului meu copil
Ce-ţi împleteşte ghirlandă divină.

Doamnă de bun sfat!
Dacă el crezînd
A rămas fără păcat,
Puterea ţi-o cînt!
Mă vrei rugăciunii gînd după gînd?


Traducere din limba germană
de Miron Kiropol


Ştefan George - Lauda femeilor


În oraşul cu străvechi şi-nalte coperişe,
cu-ntortochiatele spirale peste uşi, sub bârnele piezişe,
cu zugrăvitele ferestre şi cu turnuri, ce la stele-ajung,
cu steme spălăcite peste gangul lung,
lângă fântâni, când seara umple-se de zvonuri,
de râs şi de-ale apei argintate tonuri:
o viaţă suferinţei închinată,
o viaţă-ntreagă de mucenicie ‘ntunecată,
eu fost-am vestitorul demnităţii voastre de poveste
şi cântăreţul gloriei ce-a voastră este.

Voi albi copii în lungi procesiuni
cu lumânări şi panglice şi steaguri,
şi voi fruntaşele unor cântări senine
în colorat veşmânt pe praguri,
voi palide amice ale neuitatei cine,
voi mândrele patriciene preaslăvite,
care sub sfintele portale
purtaţi brocarte-n falduri grele, levantine…
Şi-n arta sunetului m-am deprins prin primăveri şi toamne
pentru voi, ce-mpodobiţi cu sărbătoare sala,
puternice şi nemişcate doamne.

Dar care dintre voi ca un salut mi-n-ntins
vreodat’ pocalul sau cununa de stejar
spunîndu-mi, spunîndu-mi înadins
că vrednic eu aş fi să-i leg brăţara-n dar?
Ce lacrimă, ce blândă ispăşire
a dat răspuns vreodată lacrimei din liră?
Eu simt de-acum
al morţii pas pe drum.

Sub dangăt jalnic şi târziu
fecioare şi miresme line
urmează sumbrului sicriu.
Mâni albe, numai pure, fragede, sublime,
îngăduite sunt să-l ducă spre mormânt
în catedrală-n cor,
transfigurând cu mută şi regească slavă
pe mortul preot al frumuseţii lor.
Cu lacrime amare
fete şi mame, plângându-şi părăsirea
toarnă vinuri scumbe în adânc,
toarnă în criptă
flori şi pietre rare
cu evlavie fără cuvânt.


Traducere de Lucian Blaga
(În revista Saeculum, Jan.-Febr. 1944. Reprodus după Caiete de dor, nr.3, 1951.


*****************************************************************************


Oraş cu acoperişe străvechi împodobite cu inele
De volute încolăcindu-se pe bîrne, pe porţi,
Ferestre pictate, clopotniţe ce ajung la stele,
Uliţe sumbre cu blazoane şterse porţi,
Cu ghizduri de fîntîni în zori sau seară,
Cu zvon argintiu de rîs şi de izvoare:
Acolo am trăit în munci istovitoare
Lungimea unei vieţi, şi tainică a suferinţelor povară,
Eu, crainicul înaltelor voastre mîndrii,
Eu, cîntăreţul gloriei voastre.

Albi copii în fastul de procesiuni
Cu lumînări, panglici şi drapele,
Şi voi, ce conduceţi bucuroase fanfare
În colorate rochii zbătîndu-se uşoare,
Şi voi, palide prietene ale agapelor din sacra lume,
Tinere patriciene, demne, cu slăvit nume,
Ce drapate, ieşeaţi sub portal sfînt,
În falduri de mantii în Orient ţesute,
Întreaga artă a sunetului meu vă cînt.
Voi giuvaere de joc şi sărbătoare,
Puternice suverane cu chip nepăsător.

Dar care dintre voi pentru a-mi fi întîmpinare
Mi-a întins o cupă sau coroana de stejar,
Să-mi spună că sunt vrednic iar şi iar
De a purta robia-i dulce sorţii?
Care dintre voi, o lacrimă, o căinţă aduse
În dăruire lirei mele plînse?
Potolit, simt deja călcîiul morţii.

În dangătul clopotelor, lin
Copile şi doamne în cortegiu vin
În urma unui sicriu în negru îmbrăcat.
Primite au fost doar mîini, peste fire
De tandre, nobile şi pure, să-l poarte
Pînă la mănăstire
Către criptă şi mormînt,
Apoteoză, onoare fără moarte
A mortului căruia frumuseţea lor i-a fost Cuvînt.
Copile şi mame în văduvie comună
Varsă cu plîngerea lor un balsam ce adapă
Geme, cunună
De flori cu smerenie peste groapă.


 Traducere din limba germană
de Miron Kiropol