Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Archibald MacLeish – Ars Poetica

 


A poem should be palpable and mute
As a globed fruit

Dumb
As old medallions to the thumb

Silent as the sleeve-worn stone
Of casement ledges where the moss has grown -

A poem should be wordless
As the flight of birds

A poem should be motionless in time
As the moon climbs

Leaving, as the moon releases
Twig by twig the night-entangled trees,

Leaving, as the moon behind the winter leaves,
Memory by memory the mind -

A poem should be motionless in time
As the moon climbs

A poem should be equal to:
Not true

For all the history of grief
An empty doorway and a maple leaf

For love
The leaning grasses and two lights above the sea -

A poem should not mean
But be

 

 

 

Archibald MacLeish – Ars Poetica

 

Un poem trebuie să fie palpabil şi mut

Ca un fruct bergamut,

 

Tocit

Ca vechile medalioane la pipăit,

 

Tăcut ca un de mâneci uzat

Pervaz al ferestrei de muşchi invadat-

 

Un poem trebuie să nu aibă cuvinte

Ca un zbor de păsări cuminte

 

Un poem trebuie să fie în timp imobil

Ca suişul lunii tiptil,

 

Lăsând, cum luna eliberează opaci

Ram de ram împletiţii-n noapte copaci,

 

Lăsând, cum luna-ndărătul frunzelor iarna,

Gândul dintr-o amintire în alta-

 

Un poem trebuie să fie în timp imobil

Ca suişul lunii tiptil

 

Un poem trebuie să fie considerat

Neadevărat

 

Pentru toată istoria de chin şi amar

Un portal gol şi o frunză de-arţar

 

Pentru orice iubiri

Ierbi înclinate şi două luciri pe marea pustie-

 

Un poem nu trebuie să spună nimic

Ci să fie.

Trad: Ştefan Augustin Doinaş

William Blake (1757-1827) - Lesne e

 


 

Lesne e să triumfezi în soarele verii,

să cânți în timpul secerii pe carul cu snopi.

Lesne e sfatul răbdării să dai unor umeri mâhniți,

să mângâi pe pragul tău călătorul fără de patrie.

Când untdelemnul și vinul cântă-n preajma porții,

și roduri și floare copiii noștri ne-aduc,

lesne-i atunci să n-auzi scâncetul câinilor, flămânda

 strigare a corbului, suspinele boului în casa tăierii.

Uitați sunt atunci și robul ce calcă și piatra de moară învârte,

prizonierul prins în verigi,

și ostașul ce cade lovit între morți.

Lesne e să adaști în cortul luminii-

și un zeu atotputernic să vezi în orice lovire de vânt

acolo afară.

 

(Din vol. Patru milenii de poezie în tălmăcirea lui Lucian Blaga, Humanitas, 2012)

Li Tai-Pe (701-762)- Slovele eterne


 

În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privesc

de la fereastră, cum tulpinele de bambus

se leagănă în vânt.

 

Asemeni unei ape tulburate ele sunt

și zvonul foilor se-aude

ca un zgomot de cascadă.

 

Arunc aceste slove pe hârtie.

ca flori de prun ele apar

căzute, răvășite în zăpadă.

 

Mireasma mandarinei, duhul tainei,

disparecând o fată prea-ndelung

o poartă-n faldurile hainei.

 

Și bruma pierde-se, când soarele o vede.

Numai slovele pe care eu le scriu

Sunt veșnice. Acesta eu, eu Li Tai-Pe, o știu.