Fernando Pessoa / Alberto Caeiro - XLVIII

XLVIII

Mai bine zborul unei păsări ce trece şi nu lasă urmă,
Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ.
Pasărea trece şi este uitată, şi aşa chiar trebuie să fie.
Sălbăticiunea, unde nu mai e, şi de aceea nici nu serveşte la nimic,
Arată că a fost, şi-aceasta nu serveşte la nimic.

Amintirea e o trădare a Naturii,
Pentru că natura de ieri nu e Natură.
Ceea ce-a fost nu e nimic, iar amintirea nu-i vedere.

Treci, pasăre, treci, şi învaţă-mă să trec.