Gerard Nerval - El Desdichado

Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prinţul Acvitaniei ce şi-a pierdut moşia:
Singura-mi Stea e moartă şi-n cântu-mi înstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.

În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Şi floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Şi-umbrarul unde Roza se-îmbrăţişa cu Via.

Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Byron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
şi am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...

De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Şi al Sirenei strigăt şi al Fecioarei plâns.



Variantă


Sunt Tenebrosul,-Văduv,-sunt Cel neconsolat,
Prinţ aquitan,cu Turnul de mult în destrămare,
E unica-mi Stea moartă,-iar luthu-mi constelat
Poartă-al Melancoliei de-a pururi negru Soare.

În noaptea din mormântu-mi, tu ce m-ai consolat,
Redă-mi tu Posilippo,Tireniană Mare,
Şi floarea dragă-acestui piept veşnic dezolat,
Şi bolta unde Viţa dă Rozei sărutare.

Sunt Amor,Phobeus oare?...Sânt Lusignan? Byron?
De buzele reginei mi-e fruntea-mpurpurată;
Visam în grota-n care sirena-n voie-noată...

De două ori trecut-am învinsul Acheron:
Cu orfica mea liră ce-n modulări îngână
Suspine-adânci de sfântă şi strigăte de zână.


Rog pe  cititori, daca cineva cunoaste numele traducatorilor sa ma anunte pe FB. Multumesc !