Erich Kästner - Monolog în baie

Te-ntinzi în cadă gol, nevinovat
Te supără că-ţi intră-n ochi săpun;
te-observi în amănunt, eşti un bărbat
cu toate cele cîte îl compun.

Au fetele dreptate pe deplin
să creadă – cît mai au sfială –
că şi-n cămaşă sexul masculin
abia-l poţi suporta, dar mite-n pielea goală

Din fericire, stă în mîna lor
s-acopere ce nu ar vrea să vadă
Atît de tinere şi totuşi ştiu ce vor
Ajunge, domnul meu, întinde-te în cadă.

N-are cămaşa, aşa cum stai, nici portofel
nici buzunare, trupul ne-mbrăcatul.
Fără de haine-ţi pari străin niţel.
Visezi şi cam întîrzii cu spălatul.

Pe omul gol, problema de clasă-l lasă rece.
Dac-ar avea cerneală şi-ar vrea să se răsfeţe
ar scrie: „toata viaţa mi-aş petrece
în cadă, de acum şi pîn la bătrîneţe”

La uşă sună cineva strident.
Mi s-a adus gazeta. Cum nu poţi şti nicicînd
ce vine după moarte, să scrii în testament
„Vreau apă curgătoare şi-n mormînt”