Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Iannis Ritsos - Respiraţii


I


Există oameni pe care-i străbat fluvii
Şi alţii ce au în inimă o baltă stătută,
Oameni cu fruntea ca o boltă a mării,
Oameni cu ochii rupţi de pe cer,
Când văd această fereastră se uită-n altă parte
Umblă străini printre ochi şi printre lucruri,
Căutând o prietenie în spatele umerilor noştri,
Departe, departe într-o pădure întunecoasă,
Căutând o figură schiţată pe un nor
Îndepărtaţi şi străini, nepricepuţi chiar în faţa mâinilor lor.

Poeziile sunt fluvii imense,
Nu se opresc niciodată înainte de-a ajunge la mare.
Poeţii pregătesc o ţară pentru toţi ochii

II


Ai auzit un zgomot ca şi când s-ar coborî o geană
Pentru a evita să privească drept în faţă,
Pentru a evita de-a fi văzută?
Ai auzit zgomotul picăturii de apă
Ce-a fulgerat căzând în locul gol
Păstrându-şi rotunzimea până la sfârşit?
Ai auzit zgomotul frunzei singuratice
Ce se prăbuşeşte de toamnă
Ca o mână palidă
Ce n-a putut să se ţină de altă mână?
Aduceţi-vă aminte:
Nici-o nenorocire nu-i mică.

Există coloanele pietrei,
Coloanele torentului
Coloanele surâsului şovăielnic-
Toate acestea ar putea susţine un frontispiciu.
Nu împiedicaţi, prieteni,acest surâs.
Pe încredere se clădesc casele.
Fapta şi visul sunt fraţi.

Sunt fraţii noştri.




Sinaia, 16 iunie 1958
Trad: Marin Sorescu şi Andreas Rados

Konstantinos Kavafis - Aşteptând barbarii




De ce-au venit în piaţă orăşenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?
Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!
De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porţile oraşului
Şi tronul, şi coroana – pe toate le tronează?
Barbarii astăzi vor sosi.
Aşteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,-
E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roşie s-au arătat,
Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,
Pe degete – inele de smarald?
Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,
La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?
Barbarii anume astăzi sosesc,
Iar luxul îi orbeşte pe barbari.
Dar unde-s pretorii stimabili?
Ei nu se văd, – cuvântul lor lipseşte.
Astăzi sosesc barbarii,
Iar lor cuvântul nu le e pe plac.
De ce-i atât de alarmat oraşul?
Iar străzile – atâta de pustii?
Da ce-i atât de tulbure poporul,
De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?
Deja e noapte, barbarii n-au sosit.
De la hotarul ţării a venit o veste,
Că-n lumea asta barbari nici nu există.
Acuma ce ne facem fără de barbari?
În ei văzusem o ieşire… Acuma ce ne facem?



traducere de Ion Vatamanu


Fernando Pessoa - Mă gândesc la tine în liniştea nopţii


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea,
Atunci, singuraticul de mine, drumeţ oprit
Dintr-o călătorie lipsită de Dumnezeu, mă gândesc la tine.
Tot trecutul, în care tu ai fost un moment etern,
E asemeni acestei tăceri a totului.
Tot pierdutul, în care tu ai fost ceea ce am pierdut mai mult,
E ca aceste zgomote,
Tot inutilul, în care ai fost ceea ce nu trebuia să fii,
E ca nimicul făcut să fie în această tăcere nocturnă.
Am văzut că mor, am auzit că urmează să moară
Cei pe care i-am iubit sau pe care i-am cunoscut,
Am văzut că nu mai ştiu nimic despre ei, de cât de mult au fost ei
Împreună cu mine, şi e prea puţin important dacă au fost pentru o oră
Sau preţ de o conversaţie;
Sau o trecere emotivă şi mută,
Iar pentru mine astăzi lumea este un cimitir de noapte,
Alb şi negru de morminte şi arbori şi cu un străin clar de lună,
Iar în acest calm absurd de mine şi de toate
Iată că mă gândesc la tine.



Din vol. Fernando Pessoa, Opera Poetică, Humanitas, 2012,
trad : Dinu Flămând