Erich Kästner - Orbul

Fără jale, nici nădejde
capu-şi ţine aplecat.
Obosit stă şi gândeşte,
obosit şi dezgustat.
Un miracol nu-i posibil,
Cată singur să te-ajuţi,
De nu vezi eşti invizibil
Cei ce nu văd, nu-s văzuţi.

Se pierd paşii în mulţime
Merg cu toţii fără ţel.
De ce nu se-opreşte nime?
Eu sunt orb şi ei la fel.
Nu au suflet şi nu-i doare,
Asta e problemă tristă.
Dacă n-ar avea picioare
nici n-aş şti că mai există.

Mai atenţi de-aţi fi la toate!
Ochii-nchideţi-i puţin
şi veţi înţelege, poate
ce-i acest tărîm străin.
Şi-acum, mergeţi înainte!
N-aveţi vreme de pierdut.
Dar un lucru tineţi minte:
de nu vezi, nu eşti văzut!