Konstantin OLIMPOV (1889 – 1940)
Cel care avea să declare „Eu Sunt Geniu Din Născare” văzu
lumina zilei la Petersburg, fiind fiul cunoscutului poet K.
Feofanov. Naş de botez i-a fost celebrul pictor I. Repin.
Aflând că fiul scrie versuri, tatăl său îi interzice să mai facă asta,
considerându-i textele nimic altceva decât „o profanare a artei”, cu toate
că, în autobiografie, Olimpov susţine că „atitudinea tatălui faţă de
creaţia mea a fost una pozitivă”.
În 1907 absolveşte şcoala reală, în următorii trei ani având
frecvenţă liberă la Institutul de Arheologie din Petersburg.
Împreună cu Igor Severianin, în 1911 fondează cercul literar şi
editura „Ego”. Olimpov este cel care propune ideea logotipului editurii –
cuvântul latin ego înscris într-un triunghi. În martie 1912 această editură
îi publică în formă de proclamaţie prima carte, „Poezime aeroplanică.
Nervnic 1. Primul sânge”.
Olimpov este cel mai consecvent dintre avangardiştii respectivei
branşe, teoretizând „egofuturismul universal”, utilizând neologisme şi
cuvinte din alte limbi (spre deosebire de unii coubofuturişti, „budetleni”,
care refuzau împrumuturile lingvistice, mergând spre straturile
autohtone ale limbajului) şi imitând maniera salonardă a lui Severianin
cu care, de altfel, intră în conflict în septembrie 1912, acesta părăsind
„Asociaţia egopoeziei” care, de fapt, se destrămă.
În 1913 publică volumele „Poeme aeroplane” şi „Nervii-jonglori”,
apoi o serie de proclamaţii cu versuri şi declamaţii. Ducând la extremă
cultul personalităţii egofuturiste, Olimpov se consideră omologul
Creatorului Universal, contrapunându-i creştinismului o nouă religie –
„olimpianismul”, ce ar duce omenirea spre triumful ştiinţei.
În 1922 anunţă despre reîntemeierea „Academiei egopoeziei”,
publicându-şi volumul „A Treia Naştere a Marelui Poet Universal al
Titanismului Totalei Revoluţii Sociale Konstantin Olimpov, Părintele
Universului”.
În septembrie 1930 este arestat în baza dosarului „grupului
antisovietic din interiorul boemei leningrădene”, fiind condamnat la trei
ani de închisoare. Peste puţin timp, pedeapsa îi este augmentată la 10
ani. Eliberat în august 1938. Moare în oraşul Omsk. În 1989 este
reabilitat.
* * *
Aş vrea să fiu alienat mintal,În vis de fum învăluindu-mi viaţa,
Fără-a ajunge scrum să ard nepământean,
Trăind şi plângând c-un suflet de copil
Pururea, pururea, pururea.
Lehamite mi-i de minciuna cu o sută de guri,
Obosit-au suferinţele sufletelor –
Aş vrea să fiu alienat mintal.
Peste pământ, parcă un proscris ticălos,
În deşertăciune Diavolul zâmbeşte,
Oprimând omenescul spirit luminos,
Dar pe mine nu mă va nimici-n miasmele iadului
Pururea, pururea, pururea.
Eu sunt al raiului şarpe stihinic
Şi orbesc umana nenorocire.
În ceruri sunt văzător ca un fulger,
Pe pământ – în nori – fără moşie.
Pentru gloată, pururea, pururea
Vreau să fiu alienat mintal.
(1912)
* * *
Geniile în ritmurile expresiilorCugetă cu constelaţiile talentelor.
Băsnesc în marea exceselor
Insulele chiromanţiei lor.
Insula Geniului limpede
Înalţă lăcaşul Artei:
Cu Lira marelui sentiment,
Cu Muza – amantă picantă!
Ferestrele nemuririi ca ferestre de rai
Se însoreşte castelul Geniului!
Oamenilor! credeţi în lăcaşul meu?
– „Credem în Olimpov, credem!”
(1912)
TROICA ÎN TROICĂ
Troica în troica înaltelor clopote.
Tare, sonoră turmentata treime.
Clopotele clopotniţei
Clopoţelul sprintenei troici.
În troică terţina cântă ca treimea
Sonor, tare, turmentat, triplu!
Clopoţel de clopotniţă
Clopotniţei clopotitoare!!!
Clopoţel ca troica mai sunător
Clopotniţa clopotniţei!
Troica treimii clopotniţei
În troică treimea tripletei o beţi.
(1912)
BĂRZĂUNII
Bărzăunii argintonăsoşi aripesc, mormăie ca resacurile,
Râd cu epatantă însorire peste tribunele pământenilor.
Piloţii, temeraro-ochioşi, conducătorii bărzăunilor,
În acalmia văzduhului strechezesc în lăcaş glazurat
Egumena cerească – simfonie îndrăgostită –
Tace cu tăcerea-ndoliată în depărtarea druizilor.
Clocoteşte vuietul elicelor. Ochii gloatei înălţaţi îs.
Înseninată de încântare luceşte chelia soarelui.
Slăbit-au nervii de vară. Piloţii groaznic se mai vânzolesc.
Zboară spre pământ. Întâmpinaţi-i cu aplauze sprintene.
(1913)
EVAN, EVOE!
Constelaţia Lirei, Constelaţia Lirei.
K. Fofanov
Evan, Evoe! – înainte, tot înainte.
Mirra Lohviţkaia
Nervi-jongleri – vânt dement,
Tămâiată e cale Universului.
Lăsaţi să curgă şuviţele visărilor în haremul luminii –
Cu furtuna cuvântului se-mpurpurează tristeţea.
În laude o dau pigmeii. Psalmodiază tămâierea.
Nervi-jongleri – înduraţi-vă pasul.
Răsună constelaţiile cu lumi de curcubeie
Şi soresc sentimentele electromagnetice.
Dumnezeul Meu răsfiră-n fulguraţii eterul fulgerelor.
În grădini supra-stelare – zângănit de lire.
Nervi-jongleri – plutiţi în volnicie,
Lucraţi în stele – dar ai iluziilor...
Bucuraţi-vă, oameni, – reîntoarce-se-vor nervii.
Se-mpurpurează matele rune fermecate.
Lumea Futuristului în luminile Minervei.
Nervi-jongleri – constelaţii de strune!
(1913)
FLAUTUL GLORIEI
Eu Sunt Genial Din Născare –
Zeul Bolnav De Electricitate.
Spiritul Meu Fenomenal În Zeu
Arde-n Primăvara Însorită.
Împletind Curcubeul Eonului,
A Creat Vetrele Constelaţiilor.
Demult-Demult Dinspre Orion
Căile Universului Le-A Aripat.
Şi Pe Pământ Se Arată În Nervi,
Lucind Cu Inima Frumuseţii.
Cu Strofele Perlelor Luminofore
Arse Gloata Cu Furtuna Visului.
Intră În Extaz – Eşti Minunat –
În „Penaţi” Zicându-Şi Cântarea.
Atunci Marele Repin
Cu Celebru-I Penel M-A Conturat.
Eu – Sunt Al Inspiraţiei Autocrat,
Infailibilul Divinităţii.
Cu Sine Însumi, Creatorul Creaţiei,
Raţiunea Nemuritoarei Vieţi!
(1914)
LITERA LUI MARINETTI
E u, A l f a b e t u l, poezele mele – litere sunt.
Şi oamenii – litere-mii.
K. Olimpov
Creierul craniului – străzile oraşului.
Ideile – tramvaie cu public – iluzii –
Gonesc pe şenilele şerpuitorilor nervi
În arsura cotidianului cinemamuţeniei vieţii
Ochiul-săpător al existenţei universului
Ritmic aprinde gândul electric,
Triumfător!
Urechea văzătoare bate-n clopotul expansiv.
Mişcaţi-vă cu cântec buze magnetice
Pe asfalt în roata piciorului de bidiviu:
– Hop, hop, hopăind cu plescăitoare copite,
Aplaudaţi cu trotuarul, bateţi cu copitele
Cu hurta, cu hurta!
(1914)
TICĂLOŞILOR ŞI CANALIILOR
Olimpov Născu Universul.
Nemuritoare Viaţă Clocoteşte.
Mare Inimă a Suferinţei
Cu Dementă Liră Boceşte.
Blestemat Pământul fie!
Blestemat fie neamul pământenilor!
Cu Edenica Glorie a Existenţei
Nu înţeleg gurile ochilor.
Pe mine mă imploră şi mă înfierează
Cu sudălmi de huiduit un câine,
Cu Mine vorbesc cu lături lătrate,
Pe Mine abia de-a mă oploşi mă lasă
Pe la bucătării, prin vreun sordid cerdac.
Pe mine rudele m-au alungat de-acasă,
Pentru că n-am slujbă, nu vreau să muncesc.
Eterice fiinţe năpârlite, ajutaţi-i
Acestei Eterne Stele de-a se hrăni cumva.
Nici barem un prosop nu am
Spre a-mi şterge carnea obrajilor.
Eu sunt mai naiv decât copilul
Răzbind prin cercul strâmt al zilelor.
Pentru mine un codru de pâine-i o avere.
De la ceai am doar apa ce dă în clocot.
De încerci să împrumuţi, colea, şapte copeici,
O poţi păţi rău de tot.
Hohotiţi şi plângeţi cei de puteţi,
Marele Poet e-n sărăcie.
Şi foamea nu-L descurajează,
El în Iluzie s-a Tăinuit.
Nu am nevoie de bani şi slujbă, nici de-amiciţie,
Nici de bazarul acesta cotidian;
Nu Acceptă pământescul Nemuritor Ctitor,
Cu Spirit Hrănindu-se Cu Unică Zvonire Cosmică
A Lăutelor îngerilor, –
Domină Peste Dumnezeu Singurătatea Mea.
Eu – Acasă Sunt La Stelara Loterie,
Cânt cu Sfânta Goliciune.
Nu Veni la Mine Nimeni
La Palavre Deşarte.
(1916)
ANATEMA PĂRINŢILOR UNIVERSULUI
EU, KONSTANTIN OLIMPOV,
AFIRM CĂ HRISTOS ESTE
CEL MAI MARE PĂCĂTOS DE PE
GLOBUL PĂMÂNTESC.
(PROSTITUAŢILOR ŞI PROSTITUATELOR)
BLESTEM, BLESTEM, BLESTEM
TRIMIT PESTE UIMITA LUME.
PE HRISTOS ÎL BLESTEM PENTRU RĂSTIGNIRE,
ÎN MÂNA NEMURIRII LUÂND LIRA,
TRECÂNDU-MI DEGETELE PE COARDE.
ÎNTREAGA VIAŢĂ A OMENIRII VULGARITATE ESTE,
CRUZIME, TRĂDARE, BĂTAIE DE JOC;
DAR VIITORUL, PREZENTUL, TRECUTUL –
RĂMĂŞIŢE ALE MOCNINDEI PUTREZICIUNI
ŞI ALE PUTUROSULUI FOC.
SĂ FIE OARE DEMNE DE ATENŢIE, DE COMPASIUNE
PĂMÂNTUL ŞI PLANETELE, CONSTELAŢIILE, UNIVERSU-N NEMĂRGINIRE,
CÂND EU, OLIMPOV, MÂNDRIA ARTEI,
PE MINE MĂ GLORIFIC
ŞI PROPRIA-MI DESĂVÂRŞIRE?
(1922)
AVANGARDA – JERTFA GULAGULUI
Antologie din creaţia poeţilor întemniţaţi sau morţi în stalinism
Antologie, traducere, prefaţă şi note de Leo BUTNARU
