Zigzagul graurilor peste turnuri
în zi de bătălie, mie aripi,
un fir de ger polar,
ochiul șefului pazei prin vizor,
trosnet de nuci zdrobite, o uleioasă
sfârâială din temniți și frigări
adevărate ori zise - dar paiele sunt aur,
opaițul tulbure devine vatră
dacă, dormind, cred că-ți stau la picioare.
Epurarea
durează de totdeauna, fără motiv,
Se
spune că de-abjuri și de subscrii
te
poți salva de-acest măcel de gâște;
că
cine se leapădă, însă trădează
și
vinde carnea altora, ia linguroiul
în
loc să se sfârșească în pate-ul
hărăzit
Zeilor pestilențiali.
Încet
la minte, rănit
de
culcușul ghimpos m-am contopit
cu
zborul moliei pe care talpa
o
fărâmește pe podea,
cu
kimonourile în ape ale luminii
întinse-n
auroră, pe bastioane,
în
vânt adulmecai miros de ars
de
la colacii din cuptoare;
am
privit împrejur și am stârnit
iriși
pe zări de pânze de păianjeni
și
petale pe fierul de la gratii,
m-am
ridicat, iar am căzut
în
adâncimi unde e veac minutul-
izbirile
și pașii se repetă
și
încă nu știu dacă la festin
voi
fi tocat sau tocător. Lungă-i zăbava
visul
meu despre tine nu-i sfârșit.
Trad.
Marian Papahagi
