Ca păsările mării să trăiesc aş vrea,
o viaţă de-aventură, mereu rătăcitoare,
să nu cunosc, când trec din zare-n zare,
priveliştea cu drumuri ostenind pe ea.
Să pot zbura când înserarea moare
pe sub lumina clipei de miere şi de stea,
cu aripile-ntinse, de sus să pot vedea
cum pier pe ţărm furtunile din mare.
Să pot fugi de tot ce-nseamnă lume ;
beat de azur, să fiu stăpânul peste
mare şi cer. Iar când va fi anume
să-mi simt inima grea, s-aleg din toate
pe cea mai 'naltă dintre creste,
sfârşind cu aripile larg desfăşurate.
Trad. Darie Novăceanu
