Dacă m-aș întoarce acolo
probabil nu aș găsi
nicio umbră din casa mea
nici din arborii copilăriei
nici crucea cu tăbliță de metal
banca pe care am șoptit jurăminte
castane și sânge
și niciun lucru care este „al nostru”
Tot ce s-a salvat
o placă de piatră
cu un cerc de cretă
stau în mijloc
într-un picior
o clipă înainte de a sări
nu pot crește
deși trec anii
iar pe sus vuiesc
planete și războaie
eu stau în mijloc
nemișcat ca o statuie
într-un singur picior
înainte de saltul în hău
cercul de cretă ruginește
ca sângele bătrân
în jur cresc mușuroaie mici
de cenușă
până la umeri
până la gură
Trad. Constantin Geambașu
