Domn
al iubirii mele, iartă-mi scrisa
slujindu-te
respectuos, vasală,
Aceste
vorbe nu-s trufașe; li s-a
menit să te ajungă fără fală.
Poate
că-mi este prea sărac prinosul
și
despuiat de oarecari cuvinte,
atuncea
blând ai să acoperi osul
cu
gândurile tale ca-n veșminte.
Până
când steaua ce-mi sluji-n mișcare
cu
sfânta-nfățișare mă țintește
și-i
pune pe iubirea-n dezbinare
o
haină demnă celui ce slujește.
Pot
spune-abia cât mi-i făptura-ți scumpă,
dar
pân-atunci eu capu-mi țin în umbră...
din
vol. William Shakespeare, Sonete, Editura Porto -Franco, Galați, 1991
Trad.
Gheorghe Tomozei
