balada băutorilor de soare din oale de lut!
E o-mpletire:
păr împletit și solar!
plin de dorință și vis;
sângeriu; ca un tăciune aprins
pe fruntea bronzată
și pe coapsele arămii ale vitejilor goi!
I-am privit pe acești eroi,
mi-am împletit părul
și eu alături de ei,
trecând
puntea de gând
către soare!
I-am sorbit dintr-o oală de lut.
Și-am îngânat o baladă!
Le-a luat pulsul inima noastră de faur;
o gură de leu cu coamă de aur
dezlănțuită,
fremătând!
Iradiind;
furtuni fulgerătoare stârnind!
De pe crestele stâncilor
s-au desprins vulturii
lovind lumina cu aripi zdrențuite.
Brațe înflăcărate ale călăreților biciuiesc
caii săltând pe copite!
E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!
Să nu cazi cu noi, pe drum:
plânsetul casei
- lacrimi grele
pe grumaz,
precum semnul treaz
al lanțului brut!
Lăsați-i în pace pe cei care trăiesc
cu inimi prefăcute în scut!
Privește:
din soare
o vâltoare
se prăvălește,
arzând milioane de inimi roșii!
Ai ieșit tu,
inimă, din colivia pieptului;
ca un astru'
câzând măiastru
și azvârlind cu stele;
azvârliți-vă, alături de mine, suftetele!
E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!
Ne-am născut din pământ, foc, apă și fier!
Soțiile și pruncii noștri alăptează soarele sfânt,
bărbile noastre de aramă miros a pământ !
Ne e fericirea fierbinte!
ca sângele de fierbinte,
cu vise de juni înflăcărată
,,în clipa aceea, uitată"
atât de fierbinte!
Mi-am agățat scara de atârnații aștri,
călcând pe năpasta morților noștri,
ca să ne-nălțăm
către soare!
Cei ce s-au dus
luptând au murit, fiecare;
Îngropați sunt cu soare.
N-avem timp să-i jelim!
E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!
Struguri - boabe de sânge - uniți de roșii artere!
Coșuri din cărămidă groasă
fluieră
de durere!
Cel ce-i în tranșeea adâncă,
dă poruncă!
Această voce!
Puterea acestei voci,
această forță
deschide văl în ochii lupilor flămânzi
și-mpușcați,
de vânători cruzi,
ce le-a înfrânt
vigoarea!
Poruncește să murim,
poruncește!
Vom bea vocea soarelui!
O să trăim clipa,
în frenezie viața!...
Silueta fumegândă al orizontului de foc
fugărește călăreții ce-au sfâșiat cerul cu sulița!
E tropotul
spre soarele-răsare!
Mai e puțin și captura-vom
frumosul nostru soare!
Cer de aramă,
pământ de aramă.
Balada băutorilor de soare,
O cheamă,
Cu toți s-o chemăm!
traducere - g.Cristea
