Şi veghea mea nicicând va să termine,
căci mândrele-i poveşti de fiecare dată
Şeherazada fi-va să depene şi-ndată
o altă noapte trece, o altă ziuă vine.
În furca ei, Tristeţea, iluzie-aşteptată
fi-va să toarcă veşnic pentru mine
şi pentru-o tuberoză, Moartea, ştiu prea bine,
mă va lăsa mereu pe altădată.
Aici unde mireasma crudă se preface
în nimb de pietre scumpe ; aici unde ştiute
de dragoste, de vis şi mângâiere,
buzele ard ; eu ştiu că-n pace
sufletul meu va trece şi florile desfăcute
mă vor veghea cu noapte şi tăcere.
Trad. Darie Novăceanu
