În jurul turnului albit de vreme
o barză-nvaţă geometrii astrale,
din linii drepte şi spirale
reconstruind ştiute teoreme.
Trec peste sat amurguri ireale
şi pier în zări ca nişte vechi trireme,
lăsând în seară-un suflet ce se teme
visând pe ţărm călătoriile sale.
Din larguri briza reînvie iară
mâna iubitei de demult uitată ;
pierdut, un câine liniştea sfâşie
departe prin păduri, pe când coboară
din turn şase bătăi şi deodată
se-ntunecă şi suflet şi câmpie.
Trad. Darie Novăceanu
