Nici marmuri dure și eterne,
nici muzică
și nici pictură,
ci doar
cuvânt ce-n timp se cerne.
Cântec și
basm e poezia.
Se cântă-o
întâmplare-aevea
doar băsmuindu-i
melodia.
Sufletul
țărmurii-și creează,
Și munții
lui de fum și plumb
și codrii
fragezi în amiază.
Orice
imagine furată
ce nu din
râul său se naște
e doar o
jucărea stricată.
Preferă rima
cea săracă
și asonanța
imprecisă.
Ce poate
face rima, dacă
un cânt
nimic nu povestește?
Ah, versul
liber, versul liber...
Mai bine
frânge versul -clește.
Trad. Ștefan
Augustin Doinaș
