Pe țărm secret și alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.
În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
și scrisul l-a dezis.
Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viața ne-am dus: eroare!
Deci viața ne-am schimbat.
(traducere de Grete Tartler)
