Adu-mi
floarea-soarelui s-o răsădesc
în pământul meu consumat de săruri,
să-şi arate ziua toată în oglinzile cerului
neliniştea figurii galbene.
Tind către calitate toate cele obscure,
se topesc corpurile într-un şuvoi
de culori: acestea în muzică. Să dispari
fără urmă e deci aventura aventurilor.
Adu-mi planta ce ne călăuzeşte
acolo unde răsar transparenţele blonde
şi viaţa se topeşte în aer ca o esenţă;
adu-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină.
Trad. Dragoș Vrânceanu
