Glorie a amiezii fără margini,
când nici o umbră nu mai dau copacii,
şi mai mult, mai mult se ivesc în jur
pe arşiţa prea mare aparenţele.
Soarele-i sus - şi un prundiş uscat.
Deci ziua mea nu s-a-ncheiat cu totul:
ceasul cel mai încântător e peste zidul
acoperit de un apus de soare palid.
E încă foc în jur; un pescăruş
pluteşte pe-o relicvă a existenţei.
Ploaia e dincolo de această dezolare,
în aşteptare bucuria-i mai deplină.
Trad. Dragoş Vrânceanu
