Nu doar copacul/dă și inima mea muguri.
Speranța scoate foi plăpânde/ consolând.
O vipie de har le-a deșteptat pe rând.
Le răscolește-un vânt de Vest cu blânde
pluguri.
Mari bucurii aprind interioare ruguri
De-al faptei dulce rod asigurate-n gând
Gâze cu miere-n guri au loc propice/când
sufletu-nzbor spre vămi îl proslăvesc sub
cruguri.
Din cărți de flori sug har și forță/ și
prin gust
Zidind din ceară/ turn de limpede doctrină;
Cu stropi de spirit ung/ cu-al mierii-
angelic must/
sufletul cu savori/ și Domnului
se-nchină:
tor ce-i terestru-aici e duh în gândul
meu:
mi-e ținta în etern/ și-n el încep mereu.
Trad . Ștefan Augustin Doinaș
