Eu, chiar eu, sunt cel ce
cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul
de acolo mi-e trup,
Eu am văzut-o pe Doamna
Vieţii,
Eu, chiar eu, care zbor
cu rândunelele.
Verde şi sur îi e
veşmântul,
Jucându-i în vânt.
Eu, chiar eu, sunt cel ce
cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul
de acolo mi-e trup.
Manus animam pinxit,
Pana îmi stă în mână
Ca să scrie cuvântul
mulţumitor…
Gura să-mi îngâne
cântarea neprihănită!
Gura cui l-ar putea
primi,
Cîntecul Lotusului din
Kumi?
Eu, chiar eu, sunt cel ce
cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul
de acolo mi-e trup.
Sunt vâlvătaia ce se
ridică în soare,
Eu, chiar eu, care zbor
cu rândunelele.
Luna peste fruntea mea,
Zefirii sub buze.
Luna-i o perlă uriaşă în
apele de safir,
Reci degetelor mele
curgătoarele ape.
Eu, chiar eu, sunt cel ce
cunoaşte drumurile
Prin văzduh, iar vântul
de acolo mi-e trup.
Trad. Radu Vancu
