Se rezemase de
poarta unui nor,
cu o țigară stinsă
între buze.
Inima lui semăna cu
o ghitară fără gât.
O femeie tăcută îi
aprinse țigara cu un chibrit subțire-
și chibritul acela
deveni deodată gâtul ghitarei.
Atunci,
aplecându-se în amurgul portocaliu,
el cântă la ghitară
un cântec dulce și simplu
- poate cel mai
blajin din viața lui-
Cu un refren banal
sunând cam așa:
avem nevoie unii de
alții, avem nevoie unii de alții.
București,
18.XI.1959
Trad. Nina
Cassian
(din vol.
Iannis Ritsos, A patra dimensiune, EPLU, București, 1964)
