Ghitara asemeni lunii,
E luna sau sângele ei?
Inima ce s-a desprins de trup
și-și lasă peste păduri albastră muzica
nedormită.
Un glas sau doar sângele lui,
O patimă sau o singurătate,
un pește sau o lună cu forme sonore
măcinându-și, noaptea, lumina peste văi.
Mâna ca un sentiment profund, mânie ce se stinge.
Roșie ori galbenă e luna?
Nu, nu este un ochi injectat de ură
care veghează marginile neînsemnatului pământ.
Mână care caută prin ceruri același fir al vieții,
mână care caută pulsul unui cer ce sângerează,
afundându-se în măruntaiele vechilor planete
cele ce neliniștesc ghitara ce se iluminează -n noapte.
Chin, chinul unui suflet de nimenea-nțeles,
când fiarele-și simt părul zburlit,
când se simt înfășurate în lumina rece
cea care le caută blana ca o mână de himeră
Trad. Darie Novăceanu
