”Atenția la detaliu și răbdarea japonezilor se pot
vedea în diverse discipline. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute este
restaurantul de sushi codus de Jiro, care, în ciuda faptului că se află în
incinta metroului din Ginza, este considerat cel mai bun din lume. Fiul
patronului a exersat zeci de ani ca să reușească să facă un tamago bun (o
tortilla pentru sushi). Pentru multe dintre aceste arte, nu există o școală
unde să înveți secretele; cunoștințele se transmit de la maestru la discipol.
Se întâmplă mai ales în cazul făuritorilor de săbii katana sau alte
săbii japoneze. Astăzi mai sunt trei sute de săbieri în țară care se ocupă cu
asta, însă doar treizeci se întrețin exclusiv din fierărie. Fiecare dintre
acești săbieri au ucenici care lucrează sub îndrumarea lor, pentru ca această
artă de a făuri tăișuri să nu piară. Este un număr apropiat de cei din
Barcelona Evului Mediu, în care se mai găseau douăzeci și cinci de săbieri. Să
făurești săbii nu e ceva ce se poate învăța citind un manual sau studiind la
universitate. Pentru a-ți însuși meseria trebuie ca unul dintre cei trei sute
de maeștri să te ia sub aripa lui pentru cel puțin zece ani.
Mai mult decât la orice facultate!
De ce este atât de greu să făurești o katana bună?
N-o să intrăm în detalii, însă procesul pentru a obține un oțel strașnic e la
fel sau chiar mai complicat decât cel pentru a obține o tortilla bună pentru
sushi.
Unul dintre aspectele cele mai apreciate este
cantitatea mică de cărbune pe care o conține, păstrând proprietățile oțelului.
Cele mai bune tăișuri au numai între 1 și 1,2%. Este extraordinar să obții
asta. Maeștrii știu când se ajunge la acest nivel bazându-se pe intuiție, după
ce pun bucata într-un cuptor la o temperatură cuprinsă între 1200 și 1500 de
grade timp de trei zile.
Sabia tradițională
japoneză simbolizează forța, perseverența, simplitatea, din moment ce nu
are nici un ornament pe ea. De aici și înverșunarea să obțină cel mai bun
material și pe urmă să-l bată cu ciocanul ca să scoată cea mai bună densitate
cu putință.
O lecție de viață de la făuritorii de săbii-
considerați în Japonia comori naționale- ar fi să elimini ce este de prisos
până când ajungi la esențial; în asta constă frumusețea noastră și puterea. Iar
asta se obține numai cu răbdare și perseverență.”
(Hector Garcia și Francesc Mirailles)
