Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Andrei Tarkovski- Sculptând în timp

 

Așa mi-aș dori uneori să mă odihnesc, crezând, dându-mă, oferindu-mă concepției care seamănă  într-o oarecare măsură, să spunem, Vedelor. Orientul a fost mai aproape de adevăr decât Occidentul. Dar civilizația occidentală a înghițit Orientul cu pretențiile sale materiale față de viață. Comparați muzica orientală cu cea occidentală. Occidentul urlă: Eu sunt! Uitați-vă la mine! Ascultați cum sufăr eu, cum iubesc eu! Cât sunt de nefericit, cât sunt de fericit! Eu! Al meu! Mie! Pe mine!

Orientul nu spune un cuvânt despre sine însuși! O totală disoluție în Dumnezeu, Natură, Timp. Se găsește pe sine în tot! Descoperă totul în sine! Muzica taoistă. În China, cu 600 de ani înainte de nașterea lui Isus Hristos.

Dar, în acest caz, de ce nu a învins, ci s-a prăbușit sublima idee? De ce civilizația apărută pe această bază nu a ajuns până la noi sub forma unui proces istoric finalizat? S-au întâlnit cu lumea materială care o înconjura? La fel cum individul se ciocnește cu societatea, așa și această civilizație s-a ciocnit cu o alta? Poate că le-a distrus nu numai ciocnirea, ci și confruntarea cu lumea materială, cu progresul, cu tehnologia. Ele sunt rezultatul solului terestru care cuprinde toată adevărata cunoaștere. Lupta, după logica orientală, reprezintă un păcat prin însăși esența ei.

 Este vorba despre faptul că noi trăim într-o lume imaginară, pe care o creăm noi înșine. Și tot noi depindem de defectele ei, deși am putea depinde și de calitățile ei .

Și deja strict confidențial: nimic, cu excepția imaginii artistice, nu a inventat omenirea în mod dezinteresat și poate că sensul activității omenești constă într-adevăr în crearea operei de artă, în actul de creație, absurd și dezinteresat? Poate și aici se exprimă motivul pentru care am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, capabili de creație?”

(Andrei Tarkovski, Sculptând în timp)