N-am cunoscut pe nimeni
care să fi mâncat bătaie.
Toate cunoștințele mele
au fost campioni în toate domeniile,
Iar eu, de atâtea ori
josnic, de atâtea ori porc, de atâtea ori nedemn,
Eu, de atâtea ori un
parazit iresponsabil,
Cineva murdar și de
nescuzat,
Eu, care de atâtea ori
n-am avut răbdare să fac o baie,
Eu, care de atâtea ori am
fost ridicol, absurd,
Eu, care mi-am împleticit în mod public
picioarele în covoarele atâtor etichete,
Care am fost grotesc,
meschin, supus și arogant,
Care am suferit afronturi
și am tăcut,
Care atunci când nu am tăcut am fost și mai
ridicol,
Eu, cel de care râdeau
cameristele de hotel,
Eu, cel care simțeam
glumele ce le făceau pe seama mea băieții de comisioane,
Eu, care m-am dedat la
grosolane afaceri financiare, și am împrumutat fără să dau înapoi,
Eu, care atunci când se
cerea o lovitură de pumn m-am eschivat
De la orice posibilitate
de a lovi;
Eu, care am suferit
angoasa micilor lucruri ridicole,
Eu, îmi dau seama că nu e
altul ca mine pe lume,
Niciunul dintre cei pe
care-i cunosc și care vorbesc cu mine
N-a comis niciodată vreun
act ridicol, n-a suferit niciodată afronturi,
Cu toții au fost niște
prinți- fiecare în parte un prinț- în viață...
Ce n-aș da să aud vocea
omenească a cuiva
Care ar mărturisi nu un
păcat, ci o infamie,
Care ar povesti nu o
violență, ci o lașitate.
Nici vorbă, cu toții sunt
Idealul, de-i auzi când îmi vorbesc
Cine din lumea asta mare
ar recunoaște pe față că a fost cândva un mârșav?
O, prinților, frații mei,
Destul, m-am săturat de
atâția semizei!
Unde mai găsești oameni
pe lumea asta?
Să fiu eu singurul
ticălos și singurul greșit conceput pe lume?
Li se putea întâmpla să
nu-i iubească femeile,
Li se putea întâmpla să
fie trădați- dar ridicoli, niciodată!
Iar eu care am fost
ridicol fără să fi fost trădat,
Cum să le pot vorbi eu
superiorilor mei fără să mă bâlbâi?
Eu, care am fost josnic, cu adevărat josnic
Josnic în sensul meschin
și infam al josniciei.
Trad. Dinu Flămând
