Ochii lui- două picături lungi de lumină verde.
Buzele strânse- nu aveai cu ce să le asemeni.
Un om, poate, zidit în perete.
De partea cealaltă a peretelui, putea fi un rând de
ferestre deschise;
intra lumină puternică și aer de primăvară;
de aceea părul lui era atât de tinerește ciufulit.
Dar ceilalți nu știau să privească prin acele fereste;
de aceea- gândesc- ținea buzele strânse.
Totuși, erau clipe când
în tăcerea lui auzeam geamurile ferestrelor
ca aripile desfășurate ale unor păsări necunoscute; și
atunci
priveam cu toții în depărtare, recunoscând nedeslușit
că piatra, lumina și mâinile noastre au aceeași calitate.
București, 25 XI.1959
Trad. Nina Cassian
(din vol.
Iannis Ritsos, A patra dimensiune, EPLU, București, 1964)
