Când te-ai scufundat,
lumina Toscanei a ezitat o clipă
apoi s-a balansat de sus
până pe fundul bazinului.
ţi-am iubit capul ud, braţele
despicând apa, spinarea frumoasă de înotătoare,
umerii ieşind la suprafaţă din nou şi din nou,
în acel an şi-n toţi anii de-atunci.
Aşteptam cu gura uscată pe pietrele fierbinţi.
Erai departe de mine.
Transparenţele delicate, aerul ca interiorul
unui bob de strugure, erau subţiate, dezamăgite.
Slavă Domnului pentru încetineala încărcării,
acum când te ţin în braţe,
suntem strâns lipiţi unul de altul şi adânci
ca atmosfera pe apă.
Mâinile mele sunt apă plumbuită.
Eşti palpabilă, sprintena mea
vidră a memoriei
în bazinul acestui moment,
Te-ntorci pe spate şi înoţi,
fiecare zvâcnet al coapselor
clatină lumina,
îţi urcă răcoarea spre gât.
Şi deodată eşti afară, înapoi iarăşi,
atentă la tot ca-ntodeauna,
grea şi jucăuşă în pielea ta proaspătă
lăsând urme pe pietre.
Traducere Dan Sociu din antologia "Ţara mlaştină şi alte poeme" , Editura Polirom, 2009
